Smile!

Iupi! Am reuşit azi să-mi iau aparatul cu mine. N-o să fac mare brânză, ştiu, dar l-am luat. Şi tocmai ca să nu îmi pară rău că l-am cărat degeaba, l-am scos din geantă. Ce să pozez, ce să pozez? Aha, bomboana primită de dimineaţă. Am făcut pereche cu bomboana unei colege. Trist, foarte trist. Două bomboane Mozart. De mare valoare artistică, ce să mai discutăm! Aşa că am înveselit puţin atmosfera :D

Detalii tehnice:
- pentru fundal: una bucată foaie A4 (Xerox, 80g/mp) albă, de cea mai bună calitate; luată din imprimanta pe care am alimentat-o personal de dimineaţă;
- 2 (două) bomboane Mozart;
-lumină naturală din dreapta, jaluzele lăsate pentru eliminarea umbrelor dure;
-una bucată creion marca Stabilo, model Swano 4906, tocit la vârf.
PS: m-am străduit să fac focusul pe ochi ca să iasă portretul "ca la carte" ...

Prima oară şi întâiaşi dată

Sâmbătă am reuşit să duc copilul la patinoar. A fost halimai mare. Eu speram să găsesc un instructor disponibil, ca la bazin. Te duci, ocheşti unul, îl întrebi cât costă şi îi pui copilul în braţe pentru o oră. Neah! Socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg. Era un singur antrenor, şi acela cu programările făcute, pentru că se lucrează în regim "personal trainer". Aşa e prima oară când nu ştii. Ca atare, mândra mea s-a împrietenit cu mantinela atât de tare, că erau de nedespărţit. Noroc cu prietenele mele, Ioana şi Raluca. Din când în când o târau ţinând-o fiecare de câte o mână. Data viitoare o să-mi aranjez şedinţa din timp. Să sperăm că mai prindem vreme bună şi instructor disponibil. Eu nu pot prelua acest rol (de trainer)  întrucât eu fac fotografii ca să păstrez vii amintirile familiei.



Eclipsa

Am început ziua prost. Foarte prost, aş putea spune. Dimineaţă nu era curent electric (ah, ce dependenţi suntem de această mârşavă electricitate!). Pentru că a nins, am decis că nu e cazul să scot maşina din parcare. În parte, şi din lenea de a curăţa maşina. Nici gândul de a pleca pe jos până la metrou nu îmi dădea vânt pe uşă. Aşa că m-am prezentat frumuşel în staţia de autobuz. Uitasem, chiar uitasem cum e să te uiţi lung în linie, să vezi ceva la orizont... Şi am văzut de vreo 3 ori, şi tot de atâtea ori am tresărit inutil că vine...

Şi era când 102, când 123, adică nici un 135 care îmi trebuia mie. Am trecut şi peste asta, a venit şi 135 intr-un final, am ajuns şi la metrou, am ratat primul tren pentru ca nenea se grabea şi a închis uşile înainte să apuce toata lumea din staţie să intre în tren. La faza asta evident că nu am mai simţit nevoia să mă arunc nebuneste în tren. Se mai întâmplă.

Dar la birou, când am pornit eu spre prima cafea normală pe ziua de azi, deja colegii ziceau că ... "se vede".

Miercurea din post lipsea?! Cum tocmai azi nu mi-am luat aparatul foto (deşi am avut un flickr de dimineaţă), am împrumutat o sapunieră şi m-am prezentat urgent pe clădirea noastră în vederea prestării unor frumoase fotografii. Primele 3 au fost rateuri. Săpuniera facea poze cu flash :D. Următoarele tentative au fost lupte cu aparatul într-o mână şi cu filmul de dischetă în cealaltă mână. Deh, săpunierele n-au filtre ND.

Asta e cea mai 'închegată' fotografie din serie.