marți, 15 martie 2011

Tuesday, indeed

Se cheamă că e o "seară de marţi" atunci când nu pleci cu maşina dimineaţă de acasă şi seara te mai şi abaţi de la traseul normal. Şi vrei un taxi, şi nu e nici unul liber. Şi Providenţa totuşi îţi întinde o mână, prin faptul că în dreptul bordurii de pe care caşti ochii după taxiuri libere vine o prietenă cu maşina şi te claxonează să te sui. Oh, God! Thank you Lord! Şi ca să nu abuzezi de intenţiile ei bune, o rogi să te lase la trecerea de pietoni din spatele blocului. Eh, pieton fiind, mai ridici nestingherit ochii la cer... Şi taman bine că tustrei am observat ceva pe cer (nu eram singură, când ceva merge prost, am alai şi fanfară...) şi am şi am ştiut că îmi trebuie musai trepiedul şi aparatul foto. Zis şi făcut. Ce-am văzut noi se cheamă halou lunar.

Ce nu înţeleg eu este că nu-mi învăţ lecţia niciodată, să văd partea bună a lucrurilor atunci când ceva merge prost. Dacă aş fi urmat traseul normal al unei zile de marţi (masină-metrou-serviciu-metrou-masină-acasă) şi nu pe cel de azi (taxi-metrou-serviciu-metrou-autobuz 313-Palatul Copiilor) cu siguranţă că nu aş fi avut ocazia să observ acest fenomen.
Şi azi chiar a fost marţi...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu