Detalii, detalii...

Mda. Calculatorul merge ostentativ de încet, ca să am un motiv în plus să mă enervez. În alte direcţii ale instituţiei, fomeile au primit liber. Noi, nu. Aşteptăm, şi "la un semn, deschisă-i calea", poate rupem şi noi uşile. Oricum, eu mi-am început Vinerea Mare într-un fel cu totul şi cu totul special. Trezire la 05.45, că la 06.50 plecam cu şifonierul după mine. 3 (trei) costume, al patrulea urma să îl primim la faţa locului, geanta foto, poşeta mea, copilul... Nu numai că aseară mi-am petrecut timpul cum îmi place mie cel mai mult, adică prestând cu ac şi aţă, dar nici n-a fost bine. Şi după ce că la 07.15 eram onor prezentă cu arme şi bagaje la poarta TVR-lui, uite cum eu în vestiar clocoteam din nou (nici nu mă mai mir) să descos cureaua de pe fustă şi să o cos în poziţia corectă, şi anume cu funda neagră la spate.



fusta dimpreună cu cureaua, în forma finală şi corectă :)

 Eh, o abatere de vreo 20 cm ce mai contează la scara Universului?! Eu cususem aseară cu simţ de răspundere (după specificaţiile copilului) cureaua pe fusta cu funda într-o parte... Îmbracă copilul, prinde-i codiţele, schimbă cerceii, leagă şireturile, coase costumaţia direct pe copil. Am terminat exact când trebuia să pornim spre studio. Emisiunea se deschidea direct cu dansul fetelor. Noi, mămicile, buluc la intrare, să vedem "reprezentaţia". După dans, că nu clocotea cămaşa destul pe mine, le mai şi ţinu de vorbă. Alergare, joc de glezne, hai în vestiar. Fetele se costumau pentru "Rio", eu nu, îmbrăcam "mexicanul". Scoate cozile, dezbracă costumul, teneşii, cerceii, pampoanele, agrafele, şosetele şi îmbracă pantalonul, cămaşa, alte şosete, alţi pantofi, fă nodul la cravată, nodul la eşarfa din talie, pune pălaria. Fugi în studio, again, acum cu grupa mijlocie. Grupa mare a rămas liniştită şi costumată în "Rio". Iar dansează. Cu privirea-mi ageră fac semn copilului să se grăbească. Fugim (chiar fugim!) din studio la cabina 8. Mai multe mâini participă la dezechiparea micului mexican. Scoate tot, chiar si chiloţii, pune costumul următor.

atmostferă de lucru în cabina 8

Pune instalaţia pe cap, agrafe, mai multe agrafe, mai vrem agrafe! Unde e setul meu de agrafe tari?! Nu se ştie... Pune orice, numai să fie prins, leagă ciupicii, unde-i piciorul?! Stai, acul de siguranţă din spate... stai că e sucit cracul de la pantalon. Au, cerceii! Jur că am pus cerceii pe masă. Nu mai erau pe masă (ca si setul de agrafe tari), erau pe jos, sub husa de costum. Agrafele în schimb, nu mai erau pe nicăieri :D. Never-ending story, fuguţa în studio. Între timp, fetele de la grupa mijlocie au scos costumele de mexicani şi s-au echipat cu costumele de iepuraşi/floricele, după caz. Noi nu, noi dansăm Rio înainte. S-a prestat şi Rio, am umplut şi studioul de pene, hai înapoi pentru ultimul costum. Floricica. Toată viaţa şi-a dorit fii-mea să fie floricică. Mai exact, acum mai bine de 4 ani, când se lansa ea în branşă, la primul ei dans cu grupa mare ("Hawaii") ea n-a fost nici hawaiancă, nici floricică, ci fluture. Şefa fluturilor, că avea un simţ al timing-ului foarte bun încă de pe atunci. Iaca s-a făcut de 9.30 şi m-am hotărât să părăsesc incinta. Trebuia să semnez condica şi la muncă, nu că aş fi dus eu dor de muncă :). Mai sunt eu bună de ceva azi?! Nu cred. Happy Good Friday, zic...

Ultimele două imagini sunt spre exemplificarea postului anterior, că poate n-a-nţeles publicul cititor ce de pietre am cusut eu, şi cam cum arată nişte pene...

PS tocmai a trecut p-acilea ze prezident să ne ureze alea-alea şi cică a pus o vorbă bună la şefa care tocmai intră uşăăăăă!